Rozaceea
Rozaceea se caracterizează printr-o stare inflamatorie cronică declanșată în principal de un răspuns imun înnăscut exagerat și de stresul oxidativ. Afectează aproximativ 5% din populația generală.
Principalele mecanisme implicate în rozacee și cuperoză sunt stresul oxidativ, inflamația, dezechilibrul microbiomului și alterarea proteinelor structurale ale epidermei și dermului; toate acestea fiind responsabile pentru semnele și modificările anatomice ale acestei afecțiuni: roșeață tranzitorie, eritem persistent, piele sensibilă, telangiectazii, papule și pustule. În zonele în care afecțiunea este veche pot apărea plăci galben-portocalii, ca urmare a hiperplaziei sebacee, cel mai frecvent la nivelul nasului (rinofima).
Studii recente au demonstrat că glutationul joacă un rol esențial ca principala moleculă antioxidantă intracelulară. În cazul rozaceei, există un deficit de glutation intracelular care reduce capacitatea celulelor de a se apăra împotriva stresului oxidativ. Acest stres oxidativ crescut este responsabil de amplificarea stării inflamatorii care generează tabloul clinic.
Gestionarea rozaceei urmărește reducerea semnelor și simptomelor și îmbunătățirea aspectului socio-psihologic al pacientului. Pe baza noilor dovezi științifice, întărirea apărării antioxidante celulare poate reprezenta o abordare nouă și eficientă de tratament.
- Eutrosis AR
